Sunt urât acum de mulţi care m-au iubit odată şi iubit de mulţi ce mă urau atunci. Nimic nu mă poate să privesc în timp; în marşarier sau drept înainte. Multe amintiri îmi răzbat capul prin interior şi prin afară. Barba îmi creşte şi mă arăt ca un interbelic desfrânat şi nu ca de obicei ca un Bob Dylan creţ sau Hendrix drogat. I-am zis mereu maicămii că astea îs alte vremuri, că nu mai e cum era, dar câte ştiu eu? Maicămea încă respiră aşadar uite că e încă vremea ei şi uite că parcă uneori suntem amândoi de-o seamă şi glumim în anecdote de prost gust şi ne luăm la rost cu „băi”, cu „tovarăşe”, cu replici din filme sau din teatru şi cântăm ca doi beţivani afoni când ne place o piesă anume. Alte vremuri pe naiba. „Vremurile se schimbă” Da băi, are Dylan un cântec cu titlul ăsta şi are şi el dreptate că doar e Dylan nu? Dar tu nu trebuie să fii mereu de acord cu el. Vremurile se schimbă? Poate! Oamenii? Pe naiba.
Momentele faine şi unice ţin puţin, cam cât o bătaie de ceas, cam cât are timp toată fiinţa ta să vibreze, să se supra încălzească şi să facă BUFF!!!, iar dacă eşti norocos iţi poţi privi ciuperca din nori de praf de sentimente şi smintiri ocupând tot universul. Se numeşte explozie nucleară în termeni obişnuiţi, dar e de fapt implozia sufletului ce devine din imaterial energie pura. O bombă nucleară cu ură ar fi mai păgubaşă decât una cu uraniu sau plutoniu. Partea tristă după toată chestia asta e ca rămâi numai cu reziduri care îi iradiază pe cei din jur, iar dacă nu ai apucat să-ţi vezi ciuperca ai pierdut partea cea mai tare.
În momentele unice mâna ta e cea mai mână din lume, iar pe moaca ta scrie haiku de sus până jos şi de la dreapta înspre stânga sau invers. Fie că ţii mâna strânsă în buzunarul de fâş transpirat şi în ea sufoci mărunţişul rece sau că ai fluturi veninoşi în stomac care îţi contractă muşchii abdominali eşti la fel de romantic ca şi toţi romanticii care au mai fost, iar în momentul acela ai da peste cap tot drumul până în patul tău toate femeile lumii: urâte, frumoase, grase, slabe, simple sau complicate.
Eu personal am înjunghiat la momentul meu adevărul în ochi şi am făcut oamenii să mă urască, să mă invidieze sau nu i-am făcut să simtă nimic. Nu e uşor să te îndrăgosteşti de cărţi, femei, teatru, actriţe tinere, literatură clasică sau contemporană, filme alb negru sau color, Audrey Hepburn dacă tot suntem aici, Eva Braun, Che Guevara, stilouri de lemn de modă veche, sacouri de modă veche şi de o tânără rusoaică complicată care seamănă cu Marilyn Monroe. Maicămea spunea că o să iasă o salată beof de tot rahatul şi cum mama are mereu dreptate, iar eu urăsc salata beof orice gust ar avea, sunt acum un bulimic incurabil pe fond sentimentalo-artistic. Îmi bag mana in gât până la cot ca să scot toate porcăriile pe care le-am înghiţit lacom fără să le gândesc implicit pe tânăra şturlubatică.
În momentele unice mâna ta e cea mai mână din lume, iar pe moaca ta scrie haiku de sus până jos şi de la dreapta înspre stânga sau invers. Fie că ţii mâna strânsă în buzunarul de fâş transpirat şi în ea sufoci mărunţişul rece sau că ai fluturi veninoşi în stomac care îţi contractă muşchii abdominali eşti la fel de romantic ca şi toţi romanticii care au mai fost, iar în momentul acela ai da peste cap tot drumul până în patul tău toate femeile lumii: urâte, frumoase, grase, slabe, simple sau complicate.
Eu personal am înjunghiat la momentul meu adevărul în ochi şi am făcut oamenii să mă urască, să mă invidieze sau nu i-am făcut să simtă nimic. Nu e uşor să te îndrăgosteşti de cărţi, femei, teatru, actriţe tinere, literatură clasică sau contemporană, filme alb negru sau color, Audrey Hepburn dacă tot suntem aici, Eva Braun, Che Guevara, stilouri de lemn de modă veche, sacouri de modă veche şi de o tânără rusoaică complicată care seamănă cu Marilyn Monroe. Maicămea spunea că o să iasă o salată beof de tot rahatul şi cum mama are mereu dreptate, iar eu urăsc salata beof orice gust ar avea, sunt acum un bulimic incurabil pe fond sentimentalo-artistic. Îmi bag mana in gât până la cot ca să scot toate porcăriile pe care le-am înghiţit lacom fără să le gândesc implicit pe tânăra şturlubatică.
Dragostea nutrită pentru o singură femeie e o chestie pur superbă şi nobilă pe când dragostea nutrită pentru mai mult de cinci femei e o orgie psihică. Nu o să stau acum să întind filozofeli şi tot felu de cuci ca să explic cum putem iubi noi, bărbaţii, mai multe femei în acelaşi timp. Unu: nu am timp şi nici chef să îmi ocup cu astfel de chestiuni procentul de creier ce mi-a fost dat înspre gândire şi Doi: ..Bai una tot e unică, adicătelea nu are cum sa nu fie una unică, tre să fie una pentru care ai tu un sentiment mai cu moţ acolo fie ca e măta fie că e una de la televizor, fie că e iubita ta sau a altuia, fie ca e orice ar putea fi respectiva. Pe una tre s.o iubeşti mai altfel că altfel nu e dragoste de nici un fel.
Dylan mai spune că un poem e o persoana goală… Ei bine eu unul mă simt foarte bine îmbrăcat din toate punctele de vedere. Unii mă numesc poet, iar eu in feeria momentului mă abţin de la replici inteligente şi adânc în buzunarul pantalonilor le-am prezentat pe’ascunsa degetul ăla urât şi asta ca să-mi amintesc mie că nu sunt ce vor alţii să fiu. Sună frumuşel treaba asta cu „poetu’ ” numai ca: „poet e cel care nu se va numi pe sine astfel” şi atât.
Tot maicămea e aia care m-a învăţat că o să mănânci şi funia laţului de spânzurătoare dacă nu o să fii ce vor ei, ei fiind toţi cei care nu te includ pe tine, implicit maicăta şi implicit tu. Derutant, ştiu! Dar după ceva timp chiar ajunge să prindă sens. Problema cu ei e că dacă o dai in bară o să iţi organizeze o execuţie publică destul de frumuşică la care o să-şi cumpere bilete toţi. Să nu crezi niciodată chestia cu „nu te omoară nimeni dacă greşeşti!”, dacă asta nu se întâmplă când o dai în bară înseamnă că nu ai pus-o pe dea-ntregu, adică mai ai cale de scăpare. Cel mai aprig călău în schimb eşti tu însă-ţi. Tu te pedepseşti cum nu o poate face nimeni pentru că tu te poţi ataca in suflet şi în minte, acolo unde nu prea pot ajunge torţionarii obişnuiţi.
„Mereu cu demnitate” sau aşa ceva replica Gene Kelly prin Singin In The Rain. Maicăta, Gene Kelly, Allan Ginsberg sau Allan Poe sau mulţi alţii sunt cei mai buni diriginţi, profi, învăţători, psihologi, avocaţi sau mentori pe care îi poţi avea. Un film cu Astaire, Chaplin sau Bogart face cât o mie de seminare, examene sau teze, iar despre o carte bună nici nu se mai pune problema cam cât timp pierdut ar înlocui.
Poţi să călătoreşti mult, iar când nu ai destinaţie eşti cel mai fericit călător. Libertatea e complexă şi are multe aspecte…de fapt e foarte simplă. Pot răci gura şi ideile de pomană ore şi ore şi ore şi ore, iar asta ar însemna să fiu captiv într-o discuţie sau cugetare despre libertate. Ironic, ştiu!
„Nimeni nu e liber, până şi păsările sunt înlănţuite cerului.” Băi, adevărul de la mine n-o să-l auzi niciodată, dar fii atent aici: dacă ţi-a trecut prin cap să-l iei ca model pe Bob Dylan să-ţi iasă imediat la fel cum ţi-a intrat. Dylan vorbeşte numai prostii, iar dacă eşti îndeajuns de încuiat o să faci cum iţi spun eu dacă nu eşti… o să faci cum iţi trece prin cap şi Dylan o să rămână acolo unde trebe domle. „Oamenii de astăzi încă mai trăiesc din resturile vremurilor trecute. Încă le mai sunt pasate drept moştenire muzica şi concepţiile.” De aia nu e bun bai Dylan acesta, de aia nu sunt bun eu şi nici alţi „cumpliţi” sau „huligani”. De aia dacă tu bai nu te tunzi, votezi sau cumperi la comanda nu eşti bun de nici o culoare. Dar ştii ceva? „Nu e nimic mai stabil decât schimbarea!”
…Suntem roata de rezervă defectă de după marele roşu încoace şi asta nu se va schimba prea curând. N-o să ne repare nimeni dacă nu ne reparăm noi singuri băi nene.
„A hero is someone who understands the responsability that comes with his freedom!”
(tre să fii tâmpit să crezi că replica asta îi aparţine lui SpiderMan)
…Suntem roata de rezervă defectă de după marele roşu încoace şi asta nu se va schimba prea curând. N-o să ne repare nimeni dacă nu ne reparăm noi singuri băi nene.
„A hero is someone who understands the responsability that comes with his freedom!”
(tre să fii tâmpit să crezi că replica asta îi aparţine lui SpiderMan)
